V-ati gandit vreodata ca este mai greu sa completati un test de imaginatie decat un test la o scoala importanta sau la cea mai buna facultate? Ei bine o fetita in varsta de 12 ani isi strufoca creierii cu aceasta problema…pur si simplu statea in fata unei foi de hartie pe care scria doar ”AI IMAGINATIE BOGATA?” Orice copil are imaginatie bogata dar oare putea ea sti daca imaginatia ei chiar este bogata?! Kate statea pur si se gandea ca la o problema matematica de olimpiada…avea imaginatie sau nu? Ea era asa diferita de ceilalti copii pur si simplu era mai speciala sau ciudata (cum isi spunea ea).
Totul a inceput intr-o dimineata linistitoare de Mai. Kate statea singura pe o cladire din centrul Londrei. Cum a ajuns acolo doar pisica din blocul de vizavi putea spune,care o urmarise atent pe tot parcursul traseului ei spre varful cladirii.Mai intai Kate se urca, cu o agilitate iesita din comun,pe scara de servici a cladiri apoi intra pe geamul de la spalatorie in cladire si lua liftul vreo 10 etajae…pisica o scapa din ochi…apoi Kate aparu de nicaieri pe teava blocului si se tara pana suuuus de tot pana ajunse pe varful cladiri. In fiecare dimineata Kate se urca pe cate o cladire si privea de sus toate punctuletele acelea mici care umblau grabite de colo-colo ca furnicile.Oamenii.Nu stau locului o clipa,isi spunea fata. Ii placea sa priveasca de acolo de sus…se simtea stapana lumii sau cel putin a Londrei. Pe la ora 12 se dadea jos de pe cladire, dar pisica nu mai era acolo sa priveasca cum se intampla asta, si se plimba prin parcuri adunand maruntisuri sau facand niste scamatorii pentru amuzamentul copiilor.Parintii lui Kate murisera cand era foarte mica asa ca ajunsese la un orfelinat dar viata intre 4 pereti nu-i convenea asa ca Kate fugise de acolo cand avea 11 . Se simtea bine pe drumuri…chiar daca era singura ii placea sa amuze oamenii si ii placea sa cutreiere orasul in lung si-n lat. Nu ii spunea nimeni cand sa se intoarca acasa sau cand sa-si faca baie.Numai cand era iarna statea la orfelint.
Dar sa revenim la poveste. Pe cand se plimba prin oras o bucata de ziar zbura pe langa ea.Kate nu o lua in seama,era doar o hartie,dar aceasta parca se tinea dupa ea. I se lipi de picior-Kate o dezlipi- i se lipi de piept-Kate o dezlipi iar- dar cand i se lipi de nas o despaturi usor si citi cu voce tare ”ESTI UN COPIL TALENTAT?” Hmmm…. era oare talentata….DA cred ca era. Ce copil de 12 ani putea sa se urce pe cladiri de 10 metri,sa nimereasca o sticla de la 11 metri si sa strabata orasul 12 ore pana il stia ca-n palma?! Pai cred ca era talentata dar ce ciudat anunt…se adresa copiilor nu parintilor si parca se tinuse dupa ea ca scaiul….foarte ciudat isi spse Kate. Dar de ce sa nu citeasca si restul?!
Daca esti un copil talentat cu abilitati speciale te asteptam sa faci fata provocarilor noastre. Trebuie sa treci doar un simplu test dupa care vei beneficia de oportunitati deosebite . Un singur copil poate trece testul si acela poti fi chiar tu! Te asteptam pe data de 06.05.2010 la cladirea Monkt strada 42,ora 14. Trebuie sa vi cu un singur creion si o guma.
Oare ce data este astazi,gandi Kate. Se uita la marele ceas din piata principala si spre surprinderea ei era chiat 06.05.2010. Mai mare noroc nici ca se putea! Ora era 12:36, daca vroia sa prinda acele oportunitati deosebite trebuia sa se grabeasca. Se duse la cel mai apropiat om si intreba de strada 42,apoi se duse la o batranica si o intreba de cladirea Monkt.
-Mititica de tine,nu ar trebui sa fi acasa?intreba batranica
Offf…..ce pierdere de timp ce trebuia sa-i aspunda batranei ca nu are nici o casa?! Pacat ca batrana se indeparta deja. Kate fugi spre un tanar de data asta si ceru indicatii. Noroc ca baiatul era de prin partea locului si ii arata exact unde trebuia sa se duca. Dar ca sa ajunga acolo trebuia sa faca dreapta ,apoi stanga,apoi la a 2-a strada din nou stanga, sa ia autobuzul si in sfarsit sa coteasca la dreapta pe strada 42. Ce incurcatura! Dar Kate era obisnuita sa se descurce singura. Cand in sfarsit ajunse isi dadu seama ca EA,KATE care stia orasul ca-n palma nu mai trecuse pe langa strada 42 niciodata….asta chiar e ciudat dar asta era doar inceputul. Cladirea Monkt era si mai ciudata era exact ca o cladire normala cu susul in jos. Ce grozavie!!! se mira Kate. O casa cu susul in jos. Acum chiar le-am vazut pe toate,gandi ea,dar se insela amarnic. Ajunse la cladire pe la 13:30 dupa estimarile ei si dadu peste o coada uriasa de copii care asteptau in fata cladirii.Kate observa ca erau toti cu parintii si toti la fel de mirati ca si ea.Peste cateva minute usile aveau sa se deschida si va intra la ”marele test”. Pe cat era de mirata pe atat era de infricosata. La orfelinat fusese dusa la scoala dar facea numai nebunii asa ca directorul orfelinatului fusese nevoit sa-i aduca un profesor special la orfelinat. Pe acela il indragise Kate cel mai mult pentru ca mereu faceau glume impreuna si stiau sa se distreze dar cand implinse 11 ani profesorul pleca in America unde obtinuse o slujba foarte buna. Kate se simtise mai singura ca niciodata si se hotarase ca viata de aventurier i se potrivea mai bine. Kate nu mai daduse niciodata un test important si de aceea era infricosata. Oare o vor intreba despre geografie, sau o vor pune sa scrie o poezie sau poate o sa-i dea niste probleme de matematica,poate…..dar Kate nu mai putu sa-si termine gandul caci dintr-o data se porni o harmalaie ingrozitoare si usile casei se deschisera. Dupa 20 de minute Kate impreuna cu alti 500 de copii stateau asezati la cate o banca cu un simplu test in mana. In fata lor statea un profesor mai plinut care vorbea ceva de un regulament:
1.Nu vorbiti! Altfel veti parasi sala
2. Nici nu va ganditi sa copiati.
3.Aveti 1 ora la dispozitie.
SUCCES!
Kate ramase cu gura cascata. Tot testul era o singura intrebare ”AI IMAGINATIE BOGATA?” Pentru asta venise pana aici,pentru asta se infricosase,pentru asta le trebuia o ora?! Toate intrebarile ii vajaiau prin cap….aproape jumatate din copii predara testul dupa 5 minute. Kate era suta la suta sigura ca scrisesera ”da”. Adica ce altceva puteai sa scri?! Kate nici nu era sigura daca avea imaginatie….facea atatea lucruri in timpul zilei incat nu-i mai ramanea timp sa viseze. Si asa a ajuns sa se holbeze la foaia din fata ei,la intrebarea care era mai grea decat orice problema de matematica. Dupa jumatate de ora Kate tot nu scrisese nimic. Putea sa spuna ,ca si restul, un simplu da. Dar atunci ar mai fi beneficiat de oportunitatile acelea?! Cu 10 minute inainte sa se ceara testele Kate scrise pur si simplu:”Sunt copil”. Toti copiii si umai copiii au imaginatie bogata.Mai poate un adult sa viseze la fel de fel de monstri care ies de sub pat. Sau mai poate vreo batranica sa viseze ca o sa devina sirena?! Raspunsul este simplu: NU. Deci doar copiii au imaginatie bogata si la fel gandea si Kate.
-Acum va rog sa stati calmi pana corectez testele. Nu va dura mult,spuse profesorul.
Dupa 10 minute acesta ridica un singur test si spuse doar: KATE CONTRAR.
Kate????Ea??? Raspunsese corect??? Pur si simplu era in culmea fericirii…raspunsese corect si acum va beneficia de toate oportunitatile. Nu mai putea de fericire..oh..oh oare o sa-i dea un cec? Sau poate o vila? Din entuziasm ajunse la nerabdare. Profesorul ii facu semn cu mana sa il urmeze si dupa ce iesira din clasa o pornira pe un coridor lung si intunecat. Dupa ce trecura coridorul,urcara o scara in spirala si intr-un sfarsit se oprira in fata unei usi masive de lemn.Oricat de curioasa ar fi fost Kate,fu nevoita sa stepte deoarece profesorul avea de gand sa-i spuna cev afoarte important. Isi lua un are serios si i se adresa lui Kate:
-Domnisoara Contrar va voi pune cateva intrebari la care trebuie sa-mi raspundeti sincer.
-Bine,spuse Kate cu indoiala.
- Aveti parinti?intreba profesorul.
Intrebarea o lua prin surprindere pe Kate, se astepta sa o intrebe cati ani are sau sa-i spuna cu cine a venit.
-Nu.De ce?
-Eu pun intrebarile,domnisoara Contrar. Aveti casa?
-Pai….mda…
-Da sau nu?
-Nu chiar.
-Aveti pe cineva care sa va simta lipsa?
Ce intrebari sunt astea?!gandea Kate enervata vroiau sa o omoare sau ce?!? Sigur ca era lume care sa-i duca si ei dorul….sau nu era? Daca se gandea mai bine nu avea pe nimeni la care sa se intoarca.
-Nnnn…uuuu…NU, nu cred.Incercati sa ma omorati pentru ca daca est…
-NU!! Nici sa nu-ti treaca prin cap draga Kate, noi vrem sa iti dam acele oportunitati deosebite dar pentru asta mai am doar o singura intrebare: Vrei sa fi copil pentru totdeauna?
Daca ar vrea…sigur ca ar vrea sa fie copil. Adica sa fie tot timpul mica,sa nu aiba serviciu,sa nu fie nevoita sa invete pentru examene,sa nu aiba niciodata…… copii,sot,familie?! Oare chiar vroia…sa fie tot timpul mica. Sa nu poata niciodata sa-si cumpere haine elegante cum poarta doamnele,sa nu aiba niciodata copilasi pe care sa-i duca in parc…Poate copilaria este cea mai frumoasa perioada a vietii dar mai sunt multe etape prin care trebuie sa treaca Kate. Poate s-a gandit la batranete ca la ceva trist dar daca ai pe cineva alaturi langa care sa imbatranesti ce-i mai trebuie copilarie. Cum ar fi sa nu afle niciodata frumusetea unui camin….ohhh daca se gandeste mai bine nu suna sa de tentant sa fie copil mereu. Se va bucura de anii astia si va traii la maxim pana la 18 ani cand va afla cu adevarat ce este viata.
-Nu domnule! Nu vreau sa fiu mereu copil!
Cu aceste cuvinte Kate parasi cladirea intoarsa cu susul in jos si o porni prin aerul cald al primaverii.
Ce zi frumoasa de Mai!
Am scris aceasta poveste ca sa arat ca anii copilariei sunt cei mai frumosi dar sunt mai multe etape ale vietii prin care trebuie sa trecem. Bianca